Dorin Crețu, sunteți un artist român reprezentativ pentru generația anilor ’80, care din 1990
trăiți și creați la Paris. Născut la Brașov, v-ați dezvoltat pasiunea pentru artă încă din familie –
o familie iubitoare de frumos, care v-a permis să vă continuați și să vă dezvoltați talentul artistic. Autor de pictură și grafică situată la granița dintre figurativ și abstract.
Lucrările dumneavoastră au fost achiziționate de către guvernul francez pentru Fondul
Național de Artă Contemporană din Franța, precum și de către Muzeul Național de Artă
Contemporană din București pentru colecția sa permanentă. Lucrările dumneavoastră de
notorietate au fost expuse la Paris, Londra, Cracovia și Taipei, precum și în România,
Germania (Friedhelm Schulz Museum) și în Italia, Exposition à la Galerie Pont-Neuf
(Paris), Art Contemporain Français (Washington, USA), Salon International de Vitry-sur-
Seine, SAGA ’92, Grand Palais, Paris, Hôtel de la Monnaie (Association Saint-Germain des
Beaux-Arts), Fondation Internationale de la Cité des Arts, Musée des Beaux-Arts d’Ostende
(Belgia), Hommage à Marcelle Cahn, Galerie du Faisant (Strasbourg), Foire Internationale,
Galerie Proarta (Zurich), Galerie Bruno Delarue (peintures), Salon d’Art Contemporain
LINEART (Gand, Belgia), 1996 Espace d’Art Paul Doumer (Paris), Galerie Art et
Patrimoine (Paris), 2008 Institut Culturel Roumain de Paris, Galeria Annart Gallery București.

 

Când ați plecat din România și ce făceați înainte să plecați?

D.C.: Am părăsit România în primele zile ale anului 1990, cu dorința de a-mi continua activitatea de plastician și pe alte meleaguri. După absolvirea Institutului de Arte Plastice, am profesat un scurt timp ca profesor de desen, ca mai apoi să-mi dedic timpul în întregime atelierului, participând la expozițiile de pictură organizate de UAP (Uniunea Artiștilor Plastici) București. La scurt timp după absolvire, am obținut bursa de «atelier de creație Theodor Aman», bursă care mi-a oferit posibilitatea unei expoziții personale la galeria Atelier 35 București, expoziție deschisă și vernisată de istoricul de artă Magda Cârneci.

 

Ce ați făcut în țara în care ați ajuns, în Franța, în domeniul artistic?

Ajuns în Franța, activitatea mea de plastician a fost încurajată atât de premiile și bursele de creație primite, cât și de achiziția unei lucrări importante de pictură (Stèle – Écriture, 200x130 cm) de către statul francez (Ministerul Culturii). Am intrat în contact cu diverse grupări artistice, găsindu-mi mari afinități cu mișcarea artistică «Support Surfaces».

În felul acesta, contactul cu membrii acestei mișcări mi-a deschis noi orizonturi de interpretare și înțelegere a actului creativ pictural – o completare a celor învățate de la profesorul meu Marin Gherasim, în anii de studenție.

Am participat la diverse saloane de artă și expoziții colective, iar patru galerii pariziene mi-au prezentat lucrările în mai multe expoziții personale.

 

Există criza emigrantului?

E o întrebare complexă, care se confundă sau, mai degrabă, se intersectează cu „criza personală sau psihologică”. În felul în care văd eu lucrurile, activitatea de plastician, oriunde ar fi exersată, este bântuită de îndoieli și întrebări la care cu greu găsim răspunsuri. La aceste întrebări, părăsindu-ți țara, se adaugă — în funcție de parcursul, experiența și personalitatea fiecăruia — dificultatea de a fi integrat sau de a-ți găsi locul dorit.

Aș putea spune că, mai degrabă, există o criză identitară.

​

Care credeți că ar fi fost dezvoltarea dvs. artistică dacă rămâneați în România?

Mi-e greu să dau un răspuns pertinent. Aș vrea să cred că atingerea acelor noi orizonturi de interpretare și înțelegere a actului creativ ar fi fost posibilă — poate puțin mai lent, dar totuși posibilă — și dacă aș fi rămas în România, pe care, de altfel, nu am părăsit-o decât temporar.