„din dor în dor

dans între Pământ și Cer

– pătrat si cerc – umbre lăsând urme în vânt

iar când un dans s-a terminat

tot ce-a rămas e numai dor

 doar dor înfrigurat

 în așteptarea unui alt dans și mai și cu dor ...”

 

Gigi Căciuleanu – spectacolul DinDor’NdoR, realizat împreună cu artiștii Teatrului de Balet din Sibiu, a fost prezentat anul acesta la Festivalul Internațional George Enescu, iar anul trecut la New York.

Francezii îl strigă simplu – «Gigi», cu accent pe ultima literă. Așa îi place să-i spună toată lumea: simplu, prietenește.

​

Gigi visează, zboară, plutește. Dansează. Singur sau cu alți oameni – în vis, pe stradă, pe scenă, în gând, în interviuri...                                    

Totul este un zbor. Totul este un dans. Viața lui este un zbor frumos, un dans fără sfârșit. Se înalță în văzduh, asemenea pescărușului din poza pusă în locul portretului său pe o rețea socială, sub numele @gigidance. Oare de ce și-a ales anume pescărușul? Poate cu gândul la Cehov, un autor pe care îl prețuiește și din opera căruia a montat. Mă întreb dacă există regizor care să nu-și dorească să monteze măcar un Cehov în viață. Sau poate pentru că „morfologia acestor păsări, mereu între pământ, ape și cer, le permite să înoate, să zboare și să meargă în aceeași măsură. Sunt mai pricepute la mersul pe uscat decât majoritatea celorlalte păsări marine.” (după cum ne spune Wikipedia)

 

Bănuiam, ba chiar știam cu toții de mult că are aripi, pe care nu le ascunde. Ne arată, de foarte multă vreme, cum știe să zboare — spre invidia multora dintre noi. Zboară și visează. Ultima dată a visat cai verzi pe pereți, dar mai mulți ca altă dată. A visat un spectacol întreg, un vis pe care ni l-a dăruit. A găsit și un nume visului: ONIRIUS. Visul — un spectacol de dans contemporan, poezie scenică și proiecție imersivă. Semnează scenariul, regia, coregrafia... și visele, desigur. Pentru că Onirius este un spectacol visat de Gigi Căciuleanu. Creat apoi pe muzica lui Paul Ilea, și prezentat publicului în cadrul Festivalului George Enescu. “Spectacolul ‘ONIRIUS’ propune o parabolă. Când bifurcare, când împletire de drumuri iniţiatice. O serie de încercări la capătul cărora nu este vorba numai de a-şi re-găsi jumătatea ci, în acelaşi timp, de a se re-descoperi pe sine-însuşi. Iar pentru spectator, de a se lăsa purtat de imaginaţie. De a visa…”, mărturisește Gigi Căciuleanu. (preluare de pe site-ul Festivalului George Enescu).

 

Gigi visează, zboară, plutește. Dansează. Singur sau cu alți oameni – în vis, pe stradă, pe scenă, în gând, în interviuri...

Am visat și noi, cei prezenți în sală, aproape o oră, cu ochii deschiși. Eu am ieșit aproape plutind dar am reușit să realizez un interviu-reportaj cu Gigi Căciuleanu, cu spectatori și alți creatori implicați, visând și plutind cu toții.

 

A. Stâncaru-Luncă: Domnule Gigi Căciuleanu, ați visat ceva frumos și iată, oamenii se apropie să facă poze, să vă întrebe mai multe despre cum visați așa frumos și ne dăruiți și nouă visele...

Gigi Căciuleanu: ... Oamenii sunt fericiți, se bucură de un vis. De obicei, visul este ceva foarte personal, dar uite că acum l-am amestecat cu cai verzi pe pereți și îl avem, într-un fel, proiectat la scară foarte mare... cu această inteligență artificială de care mi-e foarte frică... De fapt, dacă știi să te folosești de ea cu... inteligență — uite, te ajută. Iar supradimensionarea asta, cu dansatorii vii, în carne și oase, pe scenă, și cu faptul că ei lucrează cu imaginea de pe proiecții... această luptă cu morile de vânt mi se pare foarte interesantă. Mai ales foarte actuală, pentru că asta ni se întâmplă tuturor...

Am să vă zic o mică anecdotă — am încercat să traduc ceva...

Mi-am făcut un CV poetic pentru site-ul fundației Act Production și n-am vrut să pun un CV cu date, cu ore, cu ani. Am făcut unul poetic. Voiam să-l traduc în engleză. Eu nu știu foarte bine engleză și am cerut frumos IA (inteligenței artificiale) să mi-l traducă. Ei bine, s-a blocat. N-a reușit. Vă trimit, dacă vreți, acel CV, să vă uitați pe el și să vedeți cum am reușit să blochez inteligența artificială — s-a oprit, nici n-a mai răspuns. Am mai încercat și, până la urmă, tot IA m-a ajutat, după aceea, cu mici expresii. De exemplu, „cai verzi pe pereți” — nu știam cum să spun. Și am găsit un fel de echivalent și în franceză, și în spaniolă, și în engleză. Dar e foarte interesant că, până la un punct, inteligența artificială este inteligentă. La un moment dat, când dă de ceva uman, pur și simplu — de imprevizibilul uman — se blochează. Sper să fie așa și în continuare. Să o blocăm cât mai mult... cu toate că ea ne și ajută. Dar... s-o și blocăm.

 

Gigi visează, zboară, plutește. Dansează. Singur sau cu alți oameni – în vis, pe stradă, pe scenă, în gând, în interviuri...

Gigi Căciuleanu este dansator, coregraf și profesor, cunoscut pentru promovarea dansului contemporan, cu o prezență internațională puternică și o activitate de creație ce include colaborări cu mari personalități ale scenei mondiale. Nu pot spune că ne-am văzut des. Dar fiecare întâlnire, chiar și fugitivă, devine un moment de bucurie împărtășită — zâmbetul lui, privirea, îmbrățișarea caldă o dovedesc de fiecare dată.

Are o biografie vastă, dar cel mai mult îmi place când vorbește despre locurile de unde au plecat părinții și au venit la București, și despre cum a fost la Mășcăuți, o localitate aflată la circa 60 km de Chișinău, unde a fost să-și caute rădăcinile. „Aici mai există conacul strămoșului său Ion Sârbu, boierul poet și fabulist de la mijlocul secolului al XIX-lea, despre care se spune că sfida, prin editarea cărților sale în limba maternă, direcția generală a cenzurii țariste, căci aceasta promova publicațiile și cărțile rusești. Aici există încă un copac secular, sădit de familie, un copac rar pe aceste meleaguri: salcia japoneză (Sophora japonica). Conacului i se mai spune „Căsuța limbii române”." (M. Sârbu, Jurnalul Național)

 

Gigi Căciuleanu s-a născut în București, dintr-o familie de refugiați basarabeni. La vârsta de 14 ani descoperă dansul contemporan de avangardă sub îndrumarea lui Miriam Răducanu, participând la celebrele Nocturne 9 ½ din București, la sfârșitul anilor ’60, la Teatrul Țăndărică. Își completează studiile de dans academic și coregrafie la Teatrul Bolșoi din Moscova. A plecat din țară în 1972. A lucrat în Germania apoi în 1973 o întâlnește pe Rosella Hightower cu ajutorul căreia creează compania Studioul de Dans Contemporan la Grand théâtre de Nancy - Franța, companie care devine ulterior "Ballets de Lorraine - Danse Contemporaine de France", susținut de către Ministerul Francez de Cultură. A organizat Întâlnirile Coregrafice de la Premontrés, creează festivalul de dans stradal Dansul la Aix, dând astfel posibilitatea multor artiști să se exprime, fapt pentru care primește de două ori cea mai înaltă distincție din partea orașului Aix en Provence. Între 1974-1978 preia Direcția Baletului la Teatrul de la Nancy cu colaborarea artistică și administrativă a lui Dan Mastacan. Între 1978-1993 este o perioadă cu care colaborează cu celebrități ale dansului și muzicii: Astor Piazzola, Marius Constant, Pina Bausch, Maïa Plissetskaïa, Jeanine Richer, Jean-Michel Jarre, Guy Tudy, François Rabbath, Claude Lefevre, Santiago Sempere, Jean Le Poulain, Henri Ronse. Coregrafiile sale intră în repertoriul Operelor din Paris, Lyon și Avignon, al companiei lui Pina Bausch: Wuppertaler Tanztheater, al Operei din Hamburg, Roma, al Teatrului La Fenice din Veneția, Welsh colaborează cu compania braziliană de dans Cisne Negro, în Israel compania Bat-Dor. Organizează turnee cu spectacolele sale de la Paris la New York, la Berlin la Buenos Aires, Tokyo, Bruxelles.

În 1994 părăsește Rennes și se instalează la Paris fondând Compania Gigi Căciuleanu. Creațiile care marcheză epoca pariziana: "Oskolki" la Espace Pierre Cardin - Paris, "Sommaire Soleil" la Péniche Opéra - Paris. "Ma Nuit avec Nijinsky" - (Paris - Teatrul Espace Acteur et Théâtre des Bouffes du Nord). "La Follia" - Hanoi - Vietnam si Centrul Georges Pompidou cu  Compania Jeune Ballet de France. Compania dansează atât la Paris (Café de la Danse, Festival Estivales Danses, Salle Pleyel, Divan du Monde), cât și pe ansamblul teritoriului național. A primit distincțiile Ordinul Artelor și Literelor, în grad de cavaler în 1984, de către ministrul culturii Jack Lang și Ordinul național „Steaua României”, în grad cavaler, în 2002. (Wikipedia)

 

Gigi visează, zboară, plutește. Dansează. Singur sau cu alți oameni - în vis, pe stradă, pe scenă, în gând, în interviuri...  

 

Gigi Căciuleanu – “Despre Eu”

 

am un doctorat

în lună plină

și unul cam la fel

în primit pumni la splină

încă de mititel                

mi s-a dat

o diplomă de onoare

pentru profane gesturi sacre

și un masterat

în rezistat

la mutre acre

abea îmi mai încap

în dulap

și prin sertare

tot felul de trofee de excelență

în răsărituri de soare

cu viceversele de rigoare

posed o licență

în nerăbdătoare turbulență

și o alta în a provoca

stări de dans în stare de urgență

sunt (să vezi si să nu crezi)

cavaler

în ordinul cailor verzi

pe pereții din cer

dar medalia ‘cea mai cea’

(pentru care

mi s-a scăzut adesea nota la purtare

fără să mai socot scatoalcele peste capac)

o am tocmai pentru capacitatea de a nu putea

face altceva

decât a visa

 

visa

visa

visa

                                                

 

București - 2025

​

                                                                                                                                                           regie tehnică Oana Popescu