Sala Gaveau

Tristan Tzara, liderul dadaismului parizian, prezintă aici în premieră “Vaselina simfonică”, pe 26 mai 1920. ”Interpretată de 20 de persoane”, această piesă a fost prezentată la sfârșitul “Festivalului Dada” și conținea doar câteva cuvinte, crescendo: ”cra, cra, cra, cra …” și ‘”cri, cri, cri, cri ...”. A fost o prevestire a letrismului, mișcare culturală lansată un sfert de secol mai târziu de Isidore Isou, de origine română, de asemenea. 

Construcție datând din 1907, sala Gaveau a devenit imediat sala de muzică prestigioasă a Parisului. Istoricul acestei instituții precizează: În domeniul muzicii de cameră, câteva concerte deosebite în 1912: la 8 februarie, Enescu și pianistul Eugène Wagner. În 1901 și 1902, Enescu obține consacrarea cu cele două Rapsodii, Rapsodia română nr. 1 în La major şi Rapsodia română nr. 2 în Re major (ambele op. 11). Cea de-a doua rapsodie a fost auzită, pentru prima oară, la 7 februarie 1908, în sala Gaveau din Paris. Rapsodiile sunt cele mai cunoscute piese orchestrale ale sale, pe lângă Poema Română, Suitele şi Simfoniile pentru orchestră. 

Poză: Serata Dada, Sala Gaveau, Paris, 26 mai 1920 (cf. Hans Richter, Dada - Kunst und Antikunst, Dumont, 1964)