„Adevărul va dăinui oricare ar fi soarta celor care l-au slujit.” (Gheorghe Brătianu)

​

      Maria – fiica marelui istoric Gh. Brătianu – nu a uitat cuvintele tatălui nici în cele mai vitrege vremuri pentru familia lor.

    „Maria Brătianu, cea mai mare dintre fiicele istoricului, a fost un membru activ al exilului românesc. După 1977, a avut un rol important în relansarea Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (L.D.H.R.), secția românească a Federației Internaționale a Ligilor Drepturilor Omului (F.I.D.H. – Paris). În anii ’80, alături de Sanda Stolojan și Mihnea Berindei, s-a aflat la conducerea Ligii, denunțând cu constanță și vigoare, în fața opiniei publice occidentale, abuzurile și crimele regimului comunist din România.” (IICCMER – Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc)

     Ea s-a îngrijit de apariția operei tatălui său, inclusiv a volumului «La Mer Noire», apărut la Editura Societății Academice Române, la München, în 1969. Și nu doar de acest volum, ci în general de întreaga operă a istoricului Gh. Brătianu. A fost președintă a Asociației pentru Fundația Memorialul Sighet, care a sprijinit «Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței» de la Sighet, fondat în 1994 la inițiativa Anei Blandiana și a lui Romulus Rusan, primul de acest fel în Europa… și poate în lume. Poeta Ana Blandiana o numea pe Maria Brătianu, la trecerea în eternitate, „o Doamnă a exilului românesc”.

     Maria Brătianu a organizat, la Paris, la Maison Roumaine, în 2004, prezentarea Memorialului Sighet.

 

     Despre această întâlnire și despre personalitatea Mariei Brătianu puteți asculta în interviul audio cu poeta și scriitoarea Ana Blandiana – o voce importantă a cetății, chiar înainte de 1989.