Mars Violet, primul roman al Oanei Lohan, între memorie românească, exil și căutarea identității
de Dalva Man
octombrie 2025
Librăria Delamain, Paris
Am descoperit-o pe Oana Lohan cu primul ei roman, Mars Violet, într-o librărie istorică din Paris, librăria Delamain. O librărie instalată „din 1710 la Palais-Royal”. Eu am ajuns acolo în 2021, așa că am găsit-o la nr. 155, rue Saint-Honoré, vizavi de Comedia Franceză.
Am fost atrasă de culoarea, și apoi de desenul de pe copertă. Născută în anii ’80 în România (comunistă), această imagine a unui drapel românesc „din care [au fost] smulse stema și însemnele”, lăsând în loc „o gaură căscată”, m-a prins imediat. Era ca un semn de recunoaștere între oameni pierduți din vedere de multă vreme.
Efectul a continuat cu primele cuvinte ale cărții: „Nu se face figura de a pleca de fiecare dată. Asta ne spunem, și totuși unii o fac. Funcționează ca o cutiuță muzicală. Trebuie doar să învârți de manetă și începe. Lași o imagine a ta de care poate nici nu-ți vei aminti, timpul trece și o uiți destul de repede. Până și cei care nu te iubeau vor ajunge să spună că erai o persoană fermecătoare, sau, și mai rău, atașantă, un pic atipică. Toți cei care schimbă țara de atâtea ori sunt așa.”
Totul era spus. Zarurile erau aruncate. Înțelegeam foarte bine la ce se referea. Și eu plecasem. De atâtea ori, în imaginație, și de două ori, în carne și oase. Până într-acolo încât m-am întrebat dacă nu fusesem „formată” să plec. În plus, am fost întotdeauna fascinată – o admirație amestecată cu teamă – de cei atipici. Naratoarea vorbea despre ea însăși?
Cartea Oanei Lohan, Mars Violet, publicată de Les éditions du Chemin de fer, 2021
Potrivit site-ului Couleurs Leroux, mars violet este o culoare perfectă pentru realizarea de amestecuri închise, ușor „șterse” sau estompate.
Atunci, cine era Oana Lohan? În afară de o imigrantă, ca mine, și atipică?
Conform biografiei oficiale a romanului, „Oana Lohan desenează și, de câte ori poate, își trăiește viața pe drum. Când nu desenează, scrie și face fotografii. Sau face totul în același timp. S-a născut la Arad, în România, și locuiește acum la Paris”.
Pentru mine, Oana Lohan este cineva care trăia cu propria poveste și dorea să o împărtășească, și în culoare. Dar nu orice culoare: Mars Violet. „Pigment brun-roșcat cu tentă violacee, obținut până în secolul al XIX-lea prin măcinarea resturilor de mumii. Numit și caput mortuum (cap de mort în latina veche), termen alchimic care desemnează un reziduu din care nu se mai poate scoate nimic.”
Povestea ei este condensată în paginile inițiale și desfășurată de Lucia, naratoarea, de-a lungul celor 178 de pagini ale cărții. Lucia evoluează între Bucureștiul din 1989 și cel din 2009, între Londra, Paris și Strasbourg. Este un amestec întunecat, dar nu „tern”, între fâșiile de ieri și fragmentele de speranță pentru azi. Destinele unui grup de prieteni bucureșteni se desfășoară sub ochii noștri, pornind de la un punct fix: noaptea în care, în plină „revoluție” împotriva regimului comunist al lui Ceaușescu, unul dintre ei este găsit mort, „verde”, la morgă. Urmează o reconstrucție, pe cât posibil, din fâșiile trecutului, între amintiri fericite în Lada 1500 și invenția (sau nu) a unei noi vieți pe resturile celei vechi. Toate acestea susținute de o limbă ca un cuțit, care merge direct la țintă.
Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (mai - octombrie 2025)
https://dprp.gov.ro/web/
Conţinutul acestui material nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni