În secolul al XX-lea, Parisul a devenit un centru vital pentru diaspora românească, primind exilați politici, artiști, intelectuali și studenți. După instaurarea regimului comunist în România, Parisul s-a transformat într-un refugiu pentru disidenți, afirmându-se ca un spațiu al libertății și expresiei. Comunitatea românească s-a organizat în jurul bisericilor, asociațiilor culturale și publicațiilor în limba română, păstrând vie legătura cu identitatea națională. Românii au contribuit la viața artistică, academică și politică franceză, menținând un dialog constant între cele două culturi. Astfel, Parisul a devenit un loc în care exilul s-a transformat în creație și rezistență.

​